Incursiune în istorie

Timişoara, atestată documentar poate încă din secolul al XI-lea, cu siguranţă existentă în secolul al XIII-lea, este inima Banatului - o pitorească şi bogată regiune românească ce a avut parte, de-a lungul timpului, şi de glorie, şi de frumuseţe, dar şi de greutăţi. Situată la răscrucea drumurilor comerciale şi militare, Timişoara a fost unul din obiectivele disputei dintre Imperiul Otoman şi Habsburgi.

În secolul al XVI-lea, după repetate atacuri, cetatea a fost cucerită de turci, iar Banatul transformat în “paşalîc” otoman. În secolul al XVIII-lea trupele austriece conduse de către prinţul Eugeniu de Savoia au cucerit cetatea otomană şi astfel regiunea devine domeniu al coroanei Habsburgice.

Timişoara s-a dezvoltat urbanistic în jurul fortificaţiilor Cetăţii, devenind un puternic centru economic. După o dominaţie habsburgică de mai mult de 200 de ani şi o scurtă perioadă de ocupaţie sârbă, în 1919 armatele române intră în Timişoara, Banatul se uneşte cu România, iar în Timişoara se instaurează administraţia românească.

Momentele dramatice nu au lipsit nici în epoca modernă. Colapsul regimurilor comuniste din Europa Centrală şi de Est în 1989 a fost primit de timişoreni ca o oportunitate istorică de a răsturna regimul comunist totalitar al lui Nicolae Ceauşescu. Timişoara este oraşul în care, în decembrie 1989, s-a declanşat revoluţia ce avea să ducă la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi a regimului comunist din România.

Astăzi Timişoara se înfăţişează vizitatorilor ca un oraş multicultural, modern, inovator şi progresist, care însă păstrează vie amintirea vremurilor trecute prin patrimoniul său istoric, arhitectural şi cultural.

Momente importante în istoria Timişoarei

1177 – prima atestare documentară indirectă a Timişoarei ca şi cetate;
1212 – prima atestare documentară directă a Timişoarei – Castrum de Tymes;
1308 – Regele maghiar Carol Robert de Anjou începe construcţia unui castel şi a unei cetăţi la Timişoara;
1552 – Imperiul Otoman cucereşte Timişoara şi o transformă în „paşalîc”;
1716 – Prinţul Eugeniu de Savoia eliberează Timişoara de sub ocupaţia Otomană, iar Timişoara devine parte a Imperiului Habsburgic;
1718 – atestarea celei mai vechi fabrici de bere din România;
1723 – începe construcţia noii cetăţi stelare în stil Vauban;
1728 – începutul canalizării Begăi, primul canal navigabil din România*;
1745 – construcţia spitalului orăşenesc, primul din România* (cu 25 de ani înaintea Vienei şi cu 36 de ani înaintea Budapestei);
1771 – editarea primului ziar din România: „Temeswarer Nachrichten”;
1819 – 25. 02 - pentru prima dată în Europa Centrală, la Timişoara se administrează vaccinul antivariolic;
1823 – Janos Bolyai anunţă la Timişoara descoperirea primei geometrii neeuclidiene din lume;
1857 – primul oraş al României* şi al Imperiului Habsburgic cu străzile iluminate cu gaz;
1869 – primul tramvai tras de cai de pe teritoriul actual al României*, între Cetate şi Fabric
1884 –12.11 - primul oraş de pe continentul european în care s-a introdus iluminatul electric general al străzilor, existând 731 de lămpi;
1910– se construieşte pe Bega prima centrală hidroelectrică din România
1919 – Timişoara devine parte din România;
1938 – premieră mondială, prima maşină de sudat şine de cale ferată şi tramvai, invenţie a prof. Corneliu Micloşi;
1953 – singurul oraş european cu trei teatre de stat în română, maghiară şi germană;
1989 – primul oraş liber de communism din România;
*România – se referă la teritoriul actual al României

Multiculturalitate

Timişoara este situată în vestul României, învecinându-se cu Ungaria şi Serbia. Toleranţa şi înţelegerea sunt cele două cuvinte pe care a fost clădită Timişoara. Reprezentanţi a zeci de grupuri etnice şi religioase trăiesc în Timişoara de secole.Douăzeci şi nouă de minorităţi etnice şi şaptesprezece grupuri religioase trăiesc în Timişoara.

Timişoara este situată undeva între Est şi Vest la graniţa a două civilizaţii. Este un spaţiu de interferenţe culturale şi etnice care oferă oraşului multe avantaje. În zonă nu au existat niciodată conflicte etnice sau religioase, Timişoara fiind un mix cultural.

Timişoara este un oraş bogat din punct de vedere cultural, cu un patrimoniu architectural aparte, ce înglobează într-un spaţiu relativ mic un patrimoniu impresionant din epoci şi culturi diferite, urme ale diferitelor comunităţi etnice care şi-au lăsat urmele identităţii aici.

Multiculturalitatea Timişoarei vine din trecutul său. Mai ales în secolul al XVIII-lea, colonişti din Imperiul Habsburgic au fost încurajaţi să vină la Timişoara pentru a stimula dezvoltarea economică.

Astăzi, români, maghiari, germani, sârbi, bulgari, evrei, italieni, trăiesc în armonie; ei sunt comunităţi active cu instituţii culturale şi religioase proprii. Timişoara este singurul oraş din Europa care are trei teatre de stat în trei limbi diferite: română, maghiară şi germană.


Cartierul Cetate

Cartierul Cetate a fost dintotdeauna „inima”, centrul cultural, administrativ şi politic al întregului oraş. Centrul Timişoarei de azi este „urmaşul” cetăţii militare austriece construite în secolul al XVIII-lea.

Centrul istoric al Timişoarei are un sistem format din trei pieţe urbane, unic în România, fiecare piaţă prezentând dimensiuni, rezolvări plastice şi stiluri arhitecturale diferite, care conferă azi şarmul caracteristic oraşului interior al Timişoarei.

Piaţa Libertăţii este fără îndoială cea mai veche dintre pieţele Timişoarei.

Locaţia Pietei Libertatii este şi amplasamentul nucleului iniţial de la care a pornit evoluţia Timişoarei. Piaţa are un aspect plăcut cu câteva clădiri în stil baroc şi monumente ca Monumentul Sfintei Maria şi a Sfântului Nepomuk, Primăria Veche, Cazinoul Militar.

Cea mai atractivă este Piaţa Unirii, cea mai mare rezervaţie de arhitectură barocă din oras. Cele mai importante clădiri sunt cele două catedrale, Romano-Catolică şi Ortodoxă Sârbă, Palatul Baroc şi Monumentul Sfintei Treimi.Timp de trei secole, piaţa a devenit locul unor manifestări religioase, parade militare şi alte evenimente politice şi culturale de prestigiu.

Piaţa Victoriei a apărut la începutul secolului al XX-lea pe locul ocupat până atunci de către fortificaţiile cetăţii. Laturile de nord şi de sud sunt flancate de clădirile impozante ale Catedralei Ortodoxe Mitropolitane şi ale Palatului Culturii, în timp ce mijlocul pieţei este dominat de spaţiul verde cu amenajări florale minunate.

Cartierul Fabric

În jurul anului 1850, peste jumătate din populaţia Timişoarei trăia în cartierul Fabric. Dacă "Cetatea" a fost şi rămâne vitrina strălucitoare a oraşului, Fabricul era odată cartierul "timişoreanului de mijloc" şi păstrează şi azi pitorescul secolelor trecute.

Trecutul cartierului Fabric a fost influenţat direct de râul Bega. Până în 1907, prin Fabric curgea nu o Bega – ci mai multe. Aici au fost lăsate intenţionat necanalizate nişte braţe vechi, naturale, ale râului, şi chiar au mai fost săpate câteva canale suplimentare. Sensul acestor mici cursuri de apă era acela da a pune în mişcare mica industrie ce începea să apară aici în secolul al XVIII-lea, mai ales zecile de mori. La 1907-1910 canalele au fost acoperite, unele au devenit străzi – pe harta cartierului se vede că Fabricul are o structură stradală incomparabil mai dezordonată decat celelalte cartiere.

Fabricul s-a dezvoltat ca o suburbie în afara cetăţii, dar nu în imediata apropiere, deoarece trebuia respectată limita de 950 metri impusă de administratia militara a cetăţii Timişoara. Fabricul de azi este mai ales produsul anilor 1880 – 1910 când s-au construit multe clădiri pretenţioase, majoritatea în stil Secession. Câteva dintre monumentele din acest cartier sunt: Podul Decebal, Băile Neptun, Palatul Szekely, Sinagoga din Fabric, Biserica Millennium, Palatul Ştefania.

Cartierele Iosefin şi Elisabetin

Până după anul 1716 zona de astăzi a cartierelor actuale Iosefin şi Elisabetin, situate la sud-vest, respectiv sud de cartierul Cetate, nu a fost locuită. Aici nu existau nici un fel de construcţii, exceptând aşa numitul „val roman”, a cărui dată reală de execuţie nu se cunoaşte, dar care traversa actualul cartier Iosefin.

Cartierele istorice Iosefin şi Elisabetin au apărut la sud de cetate, pe locul unor foste grădini date în arendă („maiere”). Primele clădiri apar în Elisabetin, însă doar cartierul Iosefin reuşeşte să devină încă din secolul al XVIII-lea mai mult decât câteva case izolate. A doua jumătate a sec. al XIX-lea, când se introduce puterea aburului în locomoţie aduce o dezvolatare spectaculoasă a celor două cartiere, căci aici se aflau gara şi portul oraşului. Între 1860-1916 se construiesc zeci de străzi noi cu mii de case frumoase – unele sunt adevărate bijuterii ale arhitecurii 1900: Podul Traian, Casa cu Păuni şi Bufniţe, Monumentul Sf. Maria, Biserica Reformată, Podul Metalic, Sinagoga din Iosefin, Biserica Catolică din Piaţa Bălcescu.

Cultură

Timişoara este un centru cultural puternic ce prezintă locuitorilor şi vizitatorilor o ofertă culturală extrem de valoroasă şi diversificată.

Timişorenii percep cultura ca o faţetă a realităţilor sociale, necesară pentru regenerarea energiilor spirituale ale comunităţii. Cultura are un caracter unic şi atractiv atât pentru turişti, cât şi pentru locuitori care caută evenimentele culturale care să le transforme vizita într-o experienţă memorabilă.

Muzeele Timişoarei sunt locul de păstrare a memoriei colective a oraşului şi a regiunii, iar unele dintre colecţii sunt de importanţă naţională sau internaţională: Muzeul de Artă, Muzeul Banatului, Memorialul Revoluţiei, Muzeul Satului Bănăţean. Pe lângă aceste muzee, există colecţii de artă religioasă aparţinând diferitelor episcopii cu reşedinţa la Timişoara. Astfel avem colecţia de artă religioasă a Mitropoliei Banatului, colecţia Episcopiei Romano-Catolice şi colecţia Vicariatului Ortodox Sârb.

Multe galerii de artă şi fundaţii sunt foarte active în promovarea schimburilor culturale internaţionale. Timişoara este apreciată atât pe plan naţional, cât şi pe plan interaţional ca unul dintre cele mai influente şi dinamice centre de artă vizuală contemporană din România.

Timişoara e singurul oraş din Europa care are trei teatre de stat în trei limbi diferite - Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”, Teatrul German de Stat şi Teatrul de Stat „Csiki Gergely”. Opera Română Timişoara, Filarmonica „Banatul” Timişoara şi Casa de Cultură sunt de asemenea purtători ai imaginii culturale a Timişoarei, prezentând spectacole şi concerte de înaltă ţinută artistică. Pe lângă instituţiile culturale profesioniste în Timişoara sunt prezente numeroase alte organizaţii culturale, galerii de artă, muzicieni, artişti care contribuie la viaţa efervescentă a oraşului.

Multe dintre evenimentele artistice se desfăşoară în spaţii publice şi în locuri neconvenţionale – pieţele oraşului, parcuri, malurile Begăi, muzee, clădiri istorice, biserici, chiar şi pista aeroportului.

Calendarul cultural al oraşului arată mai degrabă ca o carte – lista festivalurilor şi evenimentelor pare interminabilă.

Timişoara candidează pentru Capitală Europeană a Culturii în 2021.

Divertisment

Iar când vine seara, nu toată lumea se pregăteşte de culcare... Barurile şi terasele se găsesc nu doar în centru, ci şi în zona Complexului Studenţesc şi pe malul Begăi.În timpul verii terasele sunt pline chiar şi în timpul săptămânii, turiştii având uneori senzaţia că la Timişoara toată lumea se află într-un permanent concediu. Este uşor deci pentru orice vizitator să intre în atmosfera relaxată, de vacanţă.

Timişoara nu duce niciodată lipsă de animaţie nocturnă. De fapt, dacă vă îndreptaţi sâmbătă seara spre terasele din Piaţa Unirii, veţi vedea că nu este deloc simplu să găsiţi o masă liberă. La ore mici, în centrul oraşului sau în complexul studenţesc domnesc o agitaţie şi o bună-dispoziţie demne de o staţiune de pe litoral.

Aveţi de ales între zeci de cluburi şi baruri.Acestea sunt extrem de diverse; unele dintre ele pot rivaliza cu cele din alte state europene, iar altele au „colorit local”. Vara cele mai populare cluburi sunt în aer liber lângă piscine, în timp ce altele se află în pivniţele boltite ale clădirilor vechi de 250 de ani.

Cele mai elegante pieţe ale Timişoarei – Piaţa Unirii şi Piaţa Victoriei, au cunoscut o revigorare puternică în ultimii zece ani.Astăzi se înşiră aici şi pe străzile adiacente zeci de terase. Deci veţi avea unde să vă relaxaţi după o vizita la muzeu sau într-o pauză în turul de oraş.

Ce poate fi mai relaxant decât o plimbare prin frumoasele parcuri de-a lungul malurilor Begăi? Cum puteţi descoperi atracţiile şi frumoasele locuri din jurul Timişoarei? Evident cu o bicicletă! Puteţi închiria o bicicletă pentru a descoperi liniştitele străduţe din cartierele istorice: Cetate, Fabric, Iosefin şi Elisabetin sau vă puteţi îndrepta spre nord spre colinele verzi ce încep după Pădurea Verde. Timişoara oferă multe activităţi sportive, inclusiv caiac pe Bega! Puteţi include în planurile de vizită şi o plimbare la Grădina Zoologică.

Timişoara este la îndemâna oricum şi pentru cumpărături: centrul oraşului are magazine de toate felurile. Nu vă este suficient? În acest caz vizitaţi imensul mall de la nord de centru, un adevărat paradis al shopping-ului, capabil să satisfacă toate gusturile fiind o soluţie completă pentru timpul liber având un cinema multiplex, fitness, centru spa.

Dacă doriţi să degustaţi preparate locale, mergeţi la cea mai apropiată piaţă, ca de exemplu „Timişoara 700” din centrul oraşului – ţăranii vând brânză de oaie şi de capră, murături şi alte produse locale. Sau puteţi să vă bucuraţi de o seară plăcută într-un restaurant local savurând mâncare cu specific Românesc.